The pleasure of being fucked up

Bell bottoms, wayfarers, veganism, latest iPhone, Kindle, photography, being fucked up.

Unele au revenit, de altele nici nu știam că și le-ar dori cineva.

Este cumva atașarea internă de o existență cât mai fucked up legată de eterna speranță că cineva filmează un Truman Show? Cât de plictisitor ar fi să se ofere mai multă apreciere decât critică și mai multă sinceritate față de sine decât falsa acceptare a unor legături stagnante, foarte probabil degradante, teribile dar pasionale și perfecte pentru o carte în care nu vrei sa te regăsești?

Să ne înșelăm. Nu găsesc nici o urmă de neplăcere în renunțarea la drumul care, deși va fi alene și lung, va fi limpede și mă va urca pe dealul pe care îmi aduc aminte vag că îl căutam demult. Ceea ce vreau e să mă arunc într-o prăpastie unde cad spre biciuire și spre propria-mi bătaie cu pietre. Cum cine dă? Tot eu…

Să nu, să nu ne înșelăm. O să accept orice piatră și orice biciuire dar între timp o să îmi păzesc sufletul.

 

We’ve got

Yeah, we’ve got holes but we carry on.

Will come through

Keira is you, Keira is Them

Tonight felt exquisite.

In a rehearsal room, the ones who are Polish, the You who is Keira.

I stopped feeling snob-ish about my music taste.

–

I still don’t feel like posting.

But it did feel exquisite.

Şi-ţi adresez cele ce urmează…

Am prelungit postul cu un moment artistic, daţi cu scrollul.

~~~

Cât timp mai ai de gând să rupi din tine? Să te mănânci cu tot cu credinţele tale şi să mai speri că o să ajungi la utopia familiei de suflete pe care încerci să le uneşti? Rupi din tine şi te afunzi în şcoli ale oamenilor pe care nu credeai c-o să le urmezi, că nu o să înveţi niciodată cum să nu o să fii lăsat să visezi perfecţiune, îţi va fi sfâşiată în lung şi-n lat, şi tu vei stoarce încă un pic de forţă să o peticeşti. O să visezi în continuare, o să speri şi o să încerci să îi înveţi pe acei care ţi-au doborât încrederea, o să îi înveţi şcoala ta, cursurile tale de nădejde, seminariile de sprijin şi laboratoarele de aducere-aminte.

O să uiţi de egoism, o să te plimbi puţin, prin parc, prin gândurile ţinute şi rămase din fericiri, sau cu privirea prin cameră şi o să dai de un mic motiv, o să-l iei şi o să îl îngrijeşti, va fi singurul tău motiv să-ţi scoţi din suflet durerea pe care în mod anatomic încă aştepţi să ţi-o explice cineva, o să-l pui în cutiuţa muzicală, o să respiri pentru el şi o să trăieşti prin el.

Şi dacă-l găseşti, spune-i să se plimbe prin parc, să-mi invadeze mintea şi să mă urmărească pretutindeni.

Especially yours, truly,

.