Azi în Timişoara, mâine-n Alba Iulia

După o îndelungă luptă în capul meu cu gânduri de tip „dacă iau aluviunile şi trenul în care sunt eu?” sau „poate o să fie potop pe drum şi face autocarul accident”, m-am hotărât să mă mobilizez totuşi până la Timişoara. Autocarul de dimineaţă a fost anulat, trenul a fost întârziat, dar, alături de Emi, am aşteptat în linişte (sau nu) în gară.

Am asistat la o discuţie între un băiat şi o femeie care vorbeau „peste noi” (noi fiind între ei) despre un examen distractiv la mecanică, încoronată de replica „nu vrei să mergem undeva?” venind din partea băiatului de 20-22 de ani pentru femeia de 37-40 de ani.

Afară ne-am întâlnit cu Cuţu nr. 1.

„Trenul accelerat numărul nu ştiu ce va ajunge în staţie la linia 3 […]” Emi, îi al nostru!

Pe peronul de lângă linia 3 ne-am întâlnit cu Cuţu nr. 2, care era un negricios mic şi murdar, care părea cam sinucigaş după cum se plimba pe şine. De-aia l-am ţinut cu Emi până a ajuns trenul nostru în gară. De acolo, treaba lui!

Începea o călătorie ce părea nesfârşită din momentul în care a început. Şase ore infinite într-un tren personal ce nu opreşte în halta pe panoul căreia scrie „VN”. Mi-am scos creioanele şi am început să colorăm.

În Evenimentul Zilei © (ziar ce va mai fi prezent un piiiic mai încolo) am găsit de asemenea o poză ce merita să fie colorată. Precizez că Emi dormea. Când Emi doarme şi eu sunt singură în compartiment şi trenul merge mai încet decât fuge Flavius, Dumnezeu ştie ce se poate întâmpla.

Am ajuns la momentul când Evenimentul Zilei a suferit o schimbare considerabilă. Un fel de întindere plastică de la fizică din clasa a şaptea, din câte ţin minte.

Forţa forţa… Torţa!

(Emi s-a trezit doar ca să facă poză cu torţa.)

Ce

drum cu trenul

este acela

fărăăăă

AUTOBRONZANT?

Păi… Da.

Pe geamul din compartiment flendura o perdea din compartimentul de alături, şi în compartimentul de alături se mişca cineva şi pe sprijinitoarea mea de mână… Oh. Asta era la întoarcere. Cu cei care ne flendurau perdeaua la întoarcere am vorbit pe coridor despre două canadience care „credeau că românii sunt animale” şi nu ştiau că suntem atât de evoluaţi cât să avem telefoane celulare.

Daaar pe geam îi flendura şi părul lui Emi.

Asta când nu fuma.

Şi când nu fuma se mai uita în lentila mea (observaţi inelul „din lemn de cocos” hăăăhă ştiţi bancul cu Cocos?)

Până la urmă am ajuns şi în Timişoara. Da. Toate pozele au fost de pe drum. Cred că-s mai multe de pe drum decât din Timişoara. În gară ne-a aşteptat Adi (mersiiii Adi) (de fapt l-am aşteptat noi pe el).

Am văzut o biserică sau catedrală (ruşine să-mi fie) gotică superbă.

Pentru cei ce se pregătesc să-mi dea în cap cu becurile alea care levitează, să ştie că un stâlp tronează fix în faţa bisericii, pentru cei ce fac poze. Stâlpii de pe mijloc dau bine întotdeauna!

În Piaţa Operei am văzut ceeeeeaaaaaa maaaaiiii diviiiiiiinăăăăă fântâââânăăăăă arteeezianăăăăăăă din luuuuuumeeeeeee! Era auriiiie! Bine, mi-a zis un tip să nu-mi dau întâlniri acolo pentru că e locul de luat ţepe. Ahem!

A urmat o seară … agreabilă în fostul I.N.C.A., care era un local punk unde se dădeau şi concerte. Acum se numeşte Stalingrad nu ştiu cât CCCP. E roşu şi frumos. Şi au bere Redd’s©. Au chiar două beri Redd’s, plus una găsită de nicăieri (:D). Deci în total trei beri Redd’s. Puteau fi şi patru, dar voiam să mă mai primească dragul meu frate în camera lui de cămin. Pot să zic că de mult timp nu m-am mai simţit aşa de bine într-o singură seară.

A doua zi… în Alba Iulia. Seara am plecat înapoi în gară, cu Adi (mersiiiii Adiiiii!), şi ne-am urcat în acelaşi tren infecţios. Iaşi – Timişoara; Timişoara – Iaşi. Am vrut să mergem să căutăm desenul pe care l-am făcut cu creioanele după o perdea, dar nu mai prea aveam timp. Sper să-l vadă totuşi cineva, nu să rămână rebutul desenelor.

Ceva bun face trenul ăla. Să fie lumina? Să fie Emi în lumina.

Tzerus Timişoara!

Anunțuri

~ de Dora pe 26 Mai, 2008.

13 răspunsuri to “Azi în Timişoara, mâine-n Alba Iulia”

  1. woai…Stau in Timisoara si n-am vazut biserica aia pe nicaieri…Imi spui te rooooog unde ? ;;)

  2. Ce priti ii tot! Parca am călătorit si eu cu tine. Lovable.

  3. imi place stilul tau de a povesti..:D mai ales faza cu berea..:))

  4. Dap intradevar fabulos oras!!! Nu pentru ca stau in el ci pentru ca pur si simplu este… Cu placere Dora,cu placere emi…CU CEA MAI MARE PLACERE!!!!

  5. excellent :):) lol
    j.

  6. In Timisoara am fost cam acusi vreo 2 luni dar prin Alba Iulia n-am mai trecut de cam multicel. Faine locuri. Faina petrecere prin acele locuri.

  7. Mersi ca ai amintit de mine:D.Scuze ca nu am adus stadionul cetate in Timisoara:(,data viitoare o sa incerc.Ma bucur ca te-ai simtit bine.

  8. Frumoasa povestioara. Si imaginile imi plac.

  9. Superba Timisoara. Mai vreau poze 🙂

  10. @ #1 E biserica Millenium, langa Piata Traian, iar stilul e neoromanic cu influente gotice 🙂

  11. ador stiulul tau de a povesti:)

  12. Deci incep asa:
    1- ador pozele tale
    2- ai un stil aparte si foarte deosebit de a scrie
    3-adoooooor pozele tale :X :)))

    Succes in continuare :*

    P.S Mi-e dor de Emiiiiii 😦

    Semnat: Manu – C.L Tulcea Lotus(a.k.a aia mica cu voce de barbat la final de UP 11 :)))…)

  13. No, serus de la Oradea! Superbe fotografii 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: