Şi-ţi adresez cele ce urmează…

Am prelungit postul cu un moment artistic, daţi cu scrollul.

~~~

Cât timp mai ai de gând să rupi din tine? Să te mănânci cu tot cu credinţele tale şi să mai speri că o să ajungi la utopia familiei de suflete pe care încerci să le uneşti? Rupi din tine şi te afunzi în şcoli ale oamenilor pe care nu credeai c-o să le urmezi, că nu o să înveţi niciodată cum să nu o să fii lăsat să visezi perfecţiune, îţi va fi sfâşiată în lung şi-n lat, şi tu vei stoarce încă un pic de forţă să o peticeşti. O să visezi în continuare, o să speri şi o să încerci să îi înveţi pe acei care ţi-au doborât încrederea, o să îi înveţi şcoala ta, cursurile tale de nădejde, seminariile de sprijin şi laboratoarele de aducere-aminte.

O să uiţi de egoism, o să te plimbi puţin, prin parc, prin gândurile ţinute şi rămase din fericiri, sau cu privirea prin cameră şi o să dai de un mic motiv, o să-l iei şi o să îl îngrijeşti, va fi singurul tău motiv să-ţi scoţi din suflet durerea pe care în mod anatomic încă aştepţi să ţi-o explice cineva, o să-l pui în cutiuţa muzicală, o să respiri pentru el şi o să trăieşti prin el.

Şi dacă-l găseşti, spune-i să se plimbe prin parc, să-mi invadeze mintea şi să mă urmărească pretutindeni.

Especially yours, truly,

Şterg punctul şi plusez cu Paul, creatorul acestui awesome cover.

~ prin Dora pe 4 aprilie, 2010.